prinţesisme
lasă-mă să-ţi spun care e treaba cu frumuseţea asta. e atât de pusă pe meterez, că ţi se apleaca de la ea. devine perisabilă atât verbal cât şi faptic. nu te uita aşa la mine, că nici privirea aia nu-i a ta. ca să ştii, frumuseţea işi are obârşia şi îndeamnă la nobilime, inspiră şi consistă prea puţin din ceea ce pupilei îi e favorabil. n-am să spun că stă în caracter sau conduită, fiindcă mă feresc de clişee, însă frumuseţea providenţială este nescremută, nepudrată şi nici prăfuită de tot ce te îndoapă unii să îngurgiţi.
nu lăsa botu’, frumuseţe.
